Despre expoziție

În contextul anului 2018, anul patrimoniului în Europa, proiectul Piețe din Europa și istoriile lor presupune itinerarea unei expoziții fotografice de excepție, având ca temă piețele orașelor istorice europene. Piețe celebre din capitale cunoscute, de la marginile geografice ale Europei, Lisabona și Istanbul, sunt  puse în expoziție alături de piețe anonime, dar nu mai puțin interesante, precum cele ale așezărilor aromâne din munții Pindului, cu miticul lor platan în centru, plantat acolo secole în urmă, chiar la întemeierea localității.

Expoziția propune o schimbare a perspectivei asupra piețelor urbane europene. Declarația poate părea îndrăzneață, dar formularea trebuie înțeleasă mai întâi în sensul propriu al cuvintelor. Cea mai mare parte a fotografiilor care compun expoziția sunt imagini realizate cu ajutorul unei drone profesioniste, din unghiuri inaccesibile ochiului omenesc. Dat fiind caracterul relativ recent al acestei tehnici de fotografiere aeriană, o expoziție care să pună alături imagini de sus ale piețelor istorice europene, construind un fir roșu al acestora, reprezintă un demers inedit.

În mod paradoxal, deși există numeroase studii, filme documentare, expoziții referitoare la destinul unor piețe individuale, o perspectivă de ansamblu, la nivel de continent, a fost de foarte puține ori încercată. Din acest punct de vedere, expoziția reprezintă o premieră. Piața urbană este, prin excelență, un fenomen istoric și arhitectural european. Un fir roșu unește agora antichității grecești de piața orașelor europene de astăzi. O astfel de continuitate istorică și culturală nu există decât în Europa, doar foarte târziu în istorie această formă arhitecturală a fost exportată către alte continente, cu precădere în perioada colonială.

Punctul de pornire al conceptului expoziției îl reprezintă o constatare cât se poate de banală, dar ale cărei consecințe sunt importante nu doar asupra vizualului, ci și asupra înțelegerii pieței ca fenomen istoric și cultural: nu poți să vezi în întregime o piață… din piață. Excepție fac, desigur, acele orașe istorice unde un turn de catedrală, anevoie de  urcat, te lasă să ai o imagine de ansamblu a spațiului, de la o înălțime totuși nu foarte mare. Fotografia din dronă e ceea ce, în termeni tehnici, se cheamă vedere în zbor de rândunică, perspectivă à vol d’oiseau, în franceză, sau bird’s eye view, în engleză. E una dintre foarte puținele situații în care limbajul tehnic și cel plastic se suprapun atât de reușit. Privirea de sus e, aproape fără excepție, spectaculoasă. Perspectiva aeriană are însă și avantajul că te face să înțelegi ceea ce, la pas prin piață, poți doar intui. O structură de profunzime. Și, de aici, încercarea expoziției de a schimba, la figurat de data aceasta, perspectiva asupra piețelor.

Adevăr evident: piețele nu există în sine, ci numai în interiorul așezărilor. Dar de aici decurge natura elementară a pieței și cea mai clară metodă de a defini antropologic și vizual piața,  prin raportare la orașul din jur. Fie organic dezvoltate, fie așezate pe teren potrivit diagramelor sau caroiajului prestabilit, structura orașelor prezintă o tensiune fundamentală între spațiul pieței și restul spațiului lor, imediat vizibilă doar la o privire din înaltul cerului.  Spațiu deschis versus spațiu închis. Spațiu de trecere versus spațiu de staționare. În Orașe pentru oameni, Jan Gehl definește diferența dintre cele două componente ale orașului: „În timp ce străzile transmit ideea de mișcare –  «vă rugăm, circulați!» – , la nivel psihologic, piețele sugerează repausul. Spațiile de circulație ne îndeamnă «să mergem, să mergem!», piața spune: «să ne oprim, să vedem ce se întâmplă aici!». Atât picioarele, cât și ochii au lăsat o amprentă de neșters în istoria planificării urbane. Unitățile de bază ale arhitecturii orașului sunt spații ale mișcării   –   străzile   –   și ale percepției   –   piețele”.

Expoziția are o dublă latură, arhitecturală, dar și antropologică, pentru că piața este înțeleasă ca loc viu al orașului european, spațiu ce adună comunitatea și condensează istoria orașului. Scopul expoziției e să surprindă, prin imagine, inefabilul pieței, spiritul unui oraș în chiar centrul lui, relevând un model istoric european al pieței; în egală măsură, să pună piețele din România în context european.

Selecția pornește de la un număr de 100 de piețe, din peste 20 de țări europene. În funcție de mărimea spațiului expozițional, vor fi expuse între 40 și 80 fotografii. Panourile înrămate au dimensiuni de 70 x 50 cm, imaginile sunt imprimate pe hârtie fotografică, la cea mai buna calitate posibilă. Expoziția include o importantă componentă video, în acord cu tendințele contemporane în domeniu: un film cu o durată de aproximativ 30 de minute care rulează în buclă în expoziție (colaj de filmări aeriene ale piețelor urbane) și imagini în mișcare realizate în diverse piețe din Europa, de tipul time lapse.

Expoziția va fi itinerată în luna mai la Salamanca, Spania, într-un palat renascentist aflat pe lista UNESCO, apoi la Istanbul, în luna iunie, în Grecia, în lunile iulie și august. Simultan, expoziția va fi prezentă în mai multe orașe din România.

Itinerarea expoziției e co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național și Ordinul Arhitecților din România – OAR.