Am Markt din Wismar, Germania

Wismar,  port la Marea Baltică, înflorește în secolele XIII și XIV, ca parte a Ligii Hanseatice. Cu o suprafață de 10 000 de metri pătrați, Am Markt, piața centrală a orașului, e una dintre cele mai mari și mai frumoase din Germania de nord. Clădirile ilustrează o mare varietate de stiluri, de la casele din cărămidă roșie de secol XIV, tipice pentru goticul nordic târziu, până la fațadele neoclasice sau Art Nouveau de la începutul secolului trecut. Punctul focal al pieței e Wasserkunst, o fântână cu bogată decorație din metal, adusă din Țările de Jos, în 1602. Reține privirea una dintre casele patriciene din cărămidă roșie, numită Alter Schwede, datând de la 1380, una dintre cele mai vechi de acest fel. 

Piața Unirii și Piața Libertății din Timișoara, România

În 1716, trupele lui Eugeniu de Savoia cuceresc de la turci Timișoara. Austriecii decid construirea aici a uneia dintre cele mai mari cetăți bastionare din Europa. Fortificațiile acesteia vor fi demolate în secolul al XIX-lea, dar piețele, foarte frumoase, două la număr, construite după tot tipicul central-european,  sunt și azi la locul lor. 

Baščaršija din Sarajevo, Bosnia și Herțegovina

Baščaršija datează din  secolul al XV-lea, când İshakoğlu İsa Bey, guvernatorul turc al Bosniei, întemeiază Sarajevo. Potrivit tradiției urbane orientale, orașele nu au piață, ci bazar. Baščaršija exact asta înseamnă și a fost miezul comercial, administrativ și cultural al locului. Aici au fost ridicate moschei, magazine, o bibliotecă, un turn cu ceas, hanuri… Când, în 1878, orașul devine parte a Austro-Ungariei,  noii conducători doresc transformarea lui într-un oraș european. Un incendiu ajută planurile arhitecților și spațiul central al bazarului, dominat de un minaret de secol XVI, devine piață. E astăzi cunoscută drept „Piața porumbeilor“, fără a fi un nume oficial. 

Antwerp, Belgia Grote Markt

La origine, Grote Markt a fost o piață în afara orașului medieval, un loc unde schimbau mărfuri negustorii veniți din sud cu cei veniți din nord. Ducele Hendrik I van Brabant dăruiește comunității spațiul pieței, la 1220. Va deveni centrul orașului. Forma de azi e rezultatul unor modificări succesive, cele mai multe neplanificate. Dar rezultatul e fericit: din orice colț al pieței ai pătrunde, aceasta nu se lasă descoperită în întregime, ci progresiv, ca o adâncire gradată a spațiului. Casele breslelor formează două laturi ale pieței, clădirea renascentistă a primăriei, pe lista UNESCO, e spre sud. Catedrala, deși situată în piața vecină, e vizibilă de oriunde. În mijloc, fântâna Brabo, de la 1887, evocă legenda întemeierii orașului.

Náměstí Míru și Horní Náměstí din Slavonice, Cehia

Numit Zlabings în germană, atestat prima oară la 1260, Slavonice se află la un kilometru de granița austriacă. Poziția geografică a fost, cumva, o șansă pentru conservarea arhitecturii sale. După expulzarea populației germane în 1945, orașul, prea aproape de frontieră, e lăsat în mod voit de autorități pustiu, nici un bloc socialist nu se construiește. În anii din urmă, a fost renovat și transformat în colonie artistică. Și mai înapoi în timp, tot o șansă pentru conservarea arhitecturii a fost scoaterea orașului, după o mare înflorire economică între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, în afara rutei comerciale care unea Praga de Viena, ceea ce a făcut ca arhitectura renascentistă și planul inițial să rămână în acea fază de dezvoltare. Planul orașului, atipic, e redus la două piețe interconectate, una triunghiulară, Piața Păcii, și una alungită, Piața de Sus, având drept punct de convergență clădirea bisericii, înconjurată de case. Un număr foarte mare de clădiri din perioada goticului târziu și a Renașterii sunt practic intacte și multe fațade sunt decorate cu un tip special de sgraffito

Cearșia din Crușuva, Macedonia

Kruševo, Crușova în aromână, e cel mai înalt oraș din întreaga Peninsulă Balcanică, situat pe muntele Bushova. Arhitectura e interesantă, atipică, la mijloc între Europa și Orient. Orașul a fost întemeiat de aromâni înstăriți, refugiați aici după ce turcii ard Moscopole, alături de slavi din grupul mijak, foarte pricepuți în construcția de case. Piața centrală suprapune tradiții diferite. Numele vine de la un cuvânt turcesc, însemnând centru. Organizarea spațiului are însă și elemente europene, pentru că marile capitale europene le erau familiare comercianților bogați de aici.

Trg Sveti Nikole din Perast, Muntenegru

Structura urbană datează din perioada de maximă dezvoltare economică a orașului, sub venețieni. Ca în multe orașe de coastă, piața e și port. Aici se află, spre vest, primăria, spre est, bursa. Pe latura de nord, biserica Sfântului Nicolae are cea mai înaltă campanilă de pe coasta adriatică. O piatră, numită „balota“, marchează unde se termină piața-port și unde începe piața bisericii, dovadă că felul în care era structurat spațiul era foarte important pentru comunitate.

Alter Markt și Neuer Markt din Stralsund, Germania

Piața Veche și Piața Nouă se află către margini diferite ale orașului, aproape simetric poziționate față de centrul geografic, într-o distribuție total atipică pentru Evul Mediu. În ciuda numelui, probabil începuturile lor nu sunt despărțite de un număr foarte mare de ani. Alter Markt e atestată prima dată în 1277, când e numită, într-un document, forum,  iar Neuer Markt e atestată nici un deceniu mai târziu, la 1285. Piața veche deține întotdeauna un rol principal, dar cele două sunt foarte asemănătoare din multe puncte de vedere, prin formă, suprafață și chiar funcțiile pe care și le-au împărțit. Izolat între ape, cu biserici gotice din cărămidă roșie, Stralsund e un splendid oraș medieval hanseatic de la Marea Baltică.

Am Markt din Schwerin, Germania

Am Markt din Schwerin e definiția în sine a pieței. Un patrulater cu laturi aproape egale, în centrul geografic al orașului,  aflată pe acest loc încă de la întemeierea urbei, adunând toate clădirile importante, de la catedrală la primărie, și dominată, de la distanță, de un castel de poveste. Reguli comerciale stricte, stabilite pe vremea lui Henric Leul, au guvernat în piață, menite să dezvolte economic orașul. Fiecare tip de negoț avea un loc bine stabilit. De pildă, peștele putea fi vândut numai pe latura de nord-est a pieței.  Măcelarii erau obligați să aibă tarabe acoperite. Doar negustorii și meseriașii locali aveau voie să-și desfacă marfa în piață. După 1171, numai într-o singură zi din an puteau veni aici și negustori străini.

Piazza dell’Unità d’Italia din Trieste, Italia

Piazza Grande sau Piazza dell’Unità d’Italia e cea mai mare piață cu deschidere la mare din întreaga Europă, măsurând aproape 17 000 m2. Deși despărțite de o șosea și o promenadă, piața și apele Adriaticii par să se unească atunci când trecătorul privește spațiul dinspre celălalt capăt al pieței, acolo unde se află Fontana dei Quattro Continenti, punctul către care converg mai toate drumurile importante din orașDoar cele două catarge pentru steaguri compun o ramă a perspectivei. Istoria pieței începe în 1252, cu ridicarea unui prim Palazzo Comunale, dar înfățișarea actuală e mult mai recentă, reflectând transformările din a doua parte a secolului al XIX-lea, perioadă în care orașul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. După 1858 sunt construite majoritatea clădirilor monumentale care definesc perimetrul pieței.

Piazza Paolo VI și Piazza della Loggia din Brescia, Italia

Piazza Paolo VI e principala piață din Brescia, cea mai mare, parte a unui amplu sistem de piețe. Datează din perioada medievală. Aici se află Duomo Vecchio și Duomo Nuovo, precum și Il Broletto, clădirea primăriei. Dar cea mai frumoasă dintre piețele din Brescia e piața imediat vecină, Piazza de la Loggia. Originile acesteia se găsesc în perioada renascentistă, când, în 1489, e începută construcția Logiei, sub coordonarea lui Filippo Grassi, în cel mai autentic stil venețian. Toate clădirile din piață se află, vizual, în subordinea acesteia și pun în oglindă arcada ei. Reține privirea Torre dell’Orologio, aflat pe latura opusă, a cărui colonadă asigură trecerea către Piazza Paolo VI. Orologiul astronomic din turn datează din 1546. În Piazza della Loggia se află trei dintre cele patru „statui vorbitoare“ din Brescia, pe care locuitorii de altădată lipeau bilețele cuprinzând nemulțumiri  legate de felul în care era guvernat orașul.

Piazza Gabriotti și Piazza Matteotti din Città di Castello, Italia

Città di Castello se află într-o veche zonă de locuire a umbrilor, pe malul fertil al Tibrului. Orașul, păstrând structura medievală și mare parte dintre clădirile ridicate în epoca sa de înflorire, e neobișnuit pentru că are două piețe centrale, egale ca importanță pe tot parcursul întregii sale istorii, Piazza Gabriotti și  Piazza Matteotti, numite înainte Piazza delle Donne și Piazza Vitelli, dar cunoscute de localnici drept Piața de sus și Piața de jos. Catedrala, aflată în Piața de jos, poartă numele unui episcop local, sanctificat, protector al orașului, San Florido, și are o campanilă cilindrică. În secolul al VI-lea, San Florido a patronat refacerea așezării după distrugerea ostrogotă. Clădirea primăriei datează din secolul al XIV-lea și e opera lui Angelo da Orvieto, care, în piața imediat vecină, construiește și Palazzo del Podestà. Torre civica e simbolul puterii comunale.

Plaza del Mercado Chico din Ávila, Spania

Se pare că pe locul pieței s-a aflat forul roman, iar la finele secolului al XI-lea, când are loc repopularea zonei, Plaza del Mercado Chico de astăzi devine  centrul comunității. În Evul Mediu, era o plaza porticada, o piață mărginită de coloane, în care se desfășura un târg săptămânal, unde aveau loc coride și ceremonii religioase. În piață se întâmplau recepții regale, dar și decapitări. În secolul al XV-lea, în  fața bisericii San Juan, în prezența lui Torquemada, s-au desfășurat arderi pe rug ale evreilor convertiți. Plaza del Mercado Chico e un caz interesant de confruntare între puterea laică și cea religioasă. Existența bisericii San Juan pe latura de sud a pieței devine pentru biserică argumentul de a pretinde jumătate din piață. În cele din urmă, consiliul orașului votează în 1770 construirea unei piețe regulate. Construcția va avea loc lent, fiind încheiată în 1870, iar un șir de coloane va masca biserica San Juan, transformând Plaza del Mercado Chico în piață a primăriei.