Piazza Castello din Marostica, Italia

La fiecare doi ani, în a doua săptămână a lunii  septembrie, la Marostica se desfășoară o partidă de șah. Locul figurinelor de lemn e luat de oameni vii, iar tablă de concurs devine chiar piața micului oraș medieval, al cărei pavaj a fost gândit special în acest scop. Piazza Castello din Marostica e numită de aceea și Piazza degli Scacchi.

Povestea spune că, în vremuri medievale, doi tineri nobili, Rinaldo D’Angarano și Vieri da Vallanora, s-au îndrăgostit nebunește de Lionora, fiica stăpânului locului. Obiceiul vremii cerea ca soarta fetei să fie decisă prin duel. Dar tatăl nu vrea dușmani, nu vrea să piară nimeni, așa că interzice duelul și propune, în locul lui, o partidă de șah. Câștigătorul urma să devină soțul râvnitei Lionora. Iar cel care pierdea nu avea să piardă, ci să câștige mâna fetei mai mici, Oldrada.

Desigur, povestea nu are de-a face cu adevărul istoric. Nici măcar unul dintre personajele din poveste nu a existat, cum nu a existat nici o partidă de șah în Evul Mediu la Marostica, oraș numit în limba locală, veneta, Maròstega.  Dar a existat un scriitor și arhitect, pe numele său Mario Mirko Vucetich, originar din Dalmația, care a imaginat întreaga poveste, imediat după Al Doilea Război Mondial. Iar clubul de șah local a găsit de cuviință să socotească reală povestea și să organizeze, în fiecare an par, un concurs cu oameni vii pe post de piese de șah în piața foarte scenică și cu reale origini medievale a micului oraș Marostica, din nordul Italiei.

 

Domplatz din Passau, Germania

Structura urbană e dictată de poziția geografică, una dintre cele mai spectaculoase ale unui oraș european.  Passau e situat pe o limbă de pământ, la confluența dintre Dunăre, Inn și Ilz, fiecare cu ape de altă culoare. Domplatz se află în punctul cel mai înalt al orașului. Un avantaj, pentru că, an de an, Passau e amenințat de inundații. Piața prinde contur în 1150, iar din 1155 intră, prin donația episcopului Konrad von Babenberg, în proprietatea catedralei, condiția fiind ca pe laturile ei libere să fie ridicate case clericale. Cele 14 clădiri astfel apărute sunt afectate de incendiile de proporții din 1662 și 1680, fiind refăcute de arhitecți italieni, în stilul barocului târziu. În 1824, în mijlocul pieței e amplasată statuia împăratului Maximilian I al Bavariei. Piața devine cu această ocazie, pentru prima dată în istoria ei, publică și capătă statutul de piață principală a orașului. După 2013, e reamenajată. Pavajul dispare, e înlocuit cu pietriș fin, amintind de perioade istorice trecute. Iluminația e spectaculoasă, una dintre cele mai reușite din Europa. Pune accentul pe fațada catedralei, lăsând în penumbră piața și restul clădirilor. Un subtil joc întuneric-lumină, un joc al trecutului, când noaptea orașele nu erau luminate, cu prezentul. Efectul e de scenă de teatru baroc.

Masarykovo náměstí din Třeboň, Cehia

Třeboň, numit Wittingau în germană, are una dintre cele mai bine păstrate piețe medievale din Boemia. De fapt, doar forma datează din perioada medievală, pentru că actuala înfățișare, cu case renascentiste și baroce, e urmare a înfloririi comerțului cu pește din secolul al XVI-lea. Peisajul natural dimprejurul orașului a fost progresiv transformat prin intervenția omului, începând cu mijlocul secolului XIV-lea. Terenurile mlăștinoase au lăsat locul unei dense rețele de peste 500 de iazuri, grupate în 16 sisteme acvatice, astăzi un paradis resălbăticit și populat de specii rare de plante și animale. Cel mai mare dintre iazuri se găsește chiar lângă oraș și e legat de numele familiei Rosenberg, proprietarii burgului medieval. În piață se află, după tipicul tuturor orașelor istorice din Boemia și Moravia, o coloană a ciumei, o fântână renascentistă, clădirea cu turn a primăriei.