Portretul stereotip al oricărui oraș medieval: o lume închisă, o lume în sine, ierarhică, adunată în jurul unui centru, marcat de piață și de catedrală, așezarea fiind mărginită de ziduri. Óbidos se numără printre acele puține așezări medievale care au și-au păstrat intacte până astăzi vechile ziduri. Praça de Santa Maria adună cele mai importante clădiri ale orașului: Casa da Picota, datând din secolul al XV-lea, fântâna verticală, vechea piață acoperită și, bineînțeles, Igreja de Santa Maria, intrată în istorie pentru că aici s-a celebrat căsătoria dintre Alfonso al V-lea și Isabel, vara sa în vârstă de numai opt ani.  

Peñafiel nu e în nici un caz faimos pentru piața sa, ci pentru vinurile sale și pentru masivul castel medieval care domină așezarea. Plaza del Coso e însă foarte interesantă din punct de vedere istoric și urbanistic. E un spațiu foarte mare, de 3500 m², nepavat, mărginit  de 48 de case, toate cu balcoane suspendate, construite din lemn. Cele de acum datează din secolele XVIII–XIX, dar, în principiu, așa a arătat piața încă din Evul Mediu. În piață au loc, în miezul verii, de San Roque, lupte cu tauri. Tot aici se desfășoară, în Duminica Învierii, ceremonia numită Coborârea Îngerului. 

Clădirile sunt proprietăți private, dar balcoanele s-au aflat dintotdeauna în proprietatea comunității și au fost folosite la asemenea ocazii pentru a urmări spectacolele și ritualurile care au loc în  piață. De la bun început,  Plaza del Coso a fost gândită ca arenă pentru divertisment, ceea ce e foarte interesant pentru Evul Mediu. Nici primăria, nici catedrala nu se află aici. Cu toate acestea, este socotită, cronologic vorbind,  una dintre primele plaza mayor din Spania. 

• 

• 

• 

Terreiro da Sé reprezintă un paradox. Deși e mărginit doar de clădiri vechi și pare a fi fost dintotdeauna, sau cel puțin din perioada medievală, piața Catedralei din Porto, terreiro, pătratul, e pur și simplu o creație modernă, datând din 1940, menită să pună în valoare catedrala. Ca apariția acestei piețe să fie posibilă, a fost necesară demolarea unui număr destul de mare de clădiri medievale. O parte dintre acestea, printre care Capela Croitorilor, au fost dezmembrate și reconstruite în alte zone din oraș. Nici coloana din centru nu e veche, ci datează din 1945, anul în care municipalitatea încheie lucrările la Terreiro da Sé.

Incredibil de mică, piața bisericii din Buzet e poziționată în cel mai înalt punct al așezării. Dar perspectiva lipsește, senzația e de spațiu interior, pentru că perimetrul mic face ca toate clădirile din piață să pară mult mai înalte, iar cerul e doar un petic, foarte departe. Buzet e alt oraș de culme din Istria, fortificat de venețieni, pentru că a fost baza guvernării lor în zonă. Numele, cu sonoritate ciudată, vine din dialectul istroromân, de la „buză“. 

• 

• 

• 

• 

Piazza della Libertà e cea mai veche piață din Udine și e socotită cea mai frumoasă piață în stil venețian de pe terraferma, cum erau numite posesiunile continentale ale Veneției. A  luat naștere ca intersecție a drumurilor principale din oraș la poalele dealului pe care se află castelul, către care duce un drum ce trece printr-un arc situat la limita pieței, proiectat de Palladio. Scenografia pieței e spectaculoasă: colonada de la Palazzo del Comune e pusă în oglindă de cea de la Loggia di San Giovanni, aflată pe latura opusă. O terasă cu statui, coloane și o fântână renascentistă dau dinamism spațiului. Linia pieței e închisă de turnul cu ceas și, în fundal, de imaginea castelului. Întreaga compoziție poate fi văzută în diverse unghiuri și încadrări printre coloanele clădirilor din piață. La mică distanță e Piazza Matteotti, a doua ca vechime din oraș, întemeiată atunci când orașul și-a extins incinta fortificată. Mult mai simplă, cu mai mult spațiu gol, o singură coloană și o singură fântână, creează un contrast interesant la bogăția vizuală din Piazza della Libertà.

• 

• 

• 

• 

• 

Trg Marafor, piața cea mai întinsă din Poreč, oraș numit în italiană Parenzo, se află la capătul dinspre mare al peninsulei, iar numele său provine de la Mars și forum. La Poreč a existat un castru roman important. În for se găsea un templu închinat zeului Marte, cel mai mare templu roman de pe țărmul estic al Adriaticii, din care, în actuala piață, sunt încă vizibile câteva coloane. În piață s-au păstrat și porțiuni din pavajul original din secolul I. Cea mai aglomerată stradă din orașul contemporan se cheamă Decumanus. În sistemul roman de construcție a orașelor, decumanus era numele arterelor orientate pe axa est-vest, iar decumanus maximus era principala arteră de acest tip. În apropierea locului în care ea intersecta principala arteră nord-sud, numită cardo maximus, era construit forul. Ca regulă, între cardomaximus și decumanus maximus, rolul prim îl deținea cardo. Dar uneori, din rațiuni geografice, ierarhia era inversată. Exact așa se întâmplă la Poreč. Orașul medieval, înconjurat de ziduri, și-a așezat străzile peste cele ale castrului roman, preluând identic structura regulată a acestuia. La celălalt capăt al peninsulei se află Piața Libertății, Trg Slobode, mai mică, mai nouă, dar acum principala piață din Poreč și locul de întâlnire al comunității italiene, încă existentă în oraș. 

• 

• 

• 

• 

• 

Structura urbană a actualului Zadar își are originile în epoca lui Iulius Cezar. Aici s-a aflat în Antichitate un municipiu roman, Iader, întemeiat imediat după înființarea provinciei Ilyricum, în 59 a. Chr. Oricât de neverosimil ar părea, structura regulată a acestuia e perfect identificabilă în structura orașului de azi, în ciuda epocilor care au urmat și a locuirii continue care putea să modifice orașul. Piața e chiar forul roman, cel mai mare for roman de pe țărmul estic al Adriaticii, păstrând coloane și bucăți din pavajul original.