Una dintre cele mai mari din Spania, Plaza Mayor85 din Valladolid are o formă perfect rectangulară, cu o lungime de 122 de metri și o lățime de 82 de metri, dimensiuni ce stabilesc o proporție de 3 × 2. E prima piață de acest fel construită în Spania, închisă și cu un plan regulat. Va fi modelul pieței centrale din Madrid, ridicată în 1617, și al celei din Salamanca, construită în 1729, unde tiparul arhitectonic și urban instituit de Plaza Mayor din Valladolid ajunge la perfecțiune. Preluând apoi modelul acestora două, o serie lungă de alte piețe din Spania și din America de Sud se raportează, indirect, tot la cea din Valladolid.

Pe 21 septembrie 1561, un incendiu de proporții cuprinde orașul Valladolid și îi arde vreme de trei zile casele. Nenorocirea suferită de oraș e o șansă pentru punerea în aplicare a unor noi idei urbane. Proiectul noii piețe urmează principiile echilibrului și simetriei renascentiste. Piața e gândită ca un spațiu rectangular închis, complet gol în mijloc, în care să se intre prin portice. Arhitectul Francisco de Salamanca proiectează fațade identice, punându-le în oglindă. În spatele lor se află spații de locuit pentru funcționari și pentru membrii breslelor. La parter, de jur-împrejurul pieței, e o colonadă.

Wismar,  port la Marea Baltică, înflorește în secolele XIII și XIV, ca parte a Ligii Hanseatice. Cu o suprafață de 10 000 de metri pătrați, Am Markt, piața centrală a orașului, e una dintre cele mai mari și mai frumoase din Germania de nord. Clădirile ilustrează o mare varietate de stiluri, de la casele din cărămidă roșie de secol XIV, tipice pentru goticul nordic târziu, până la fațadele neoclasice sau Art Nouveau de la începutul secolului trecut. Punctul focal al pieței e Wasserkunst, o fântână cu bogată decorație din metal, adusă din Țările de Jos, în 1602. Reține privirea una dintre casele patriciene din cărămidă roșie, numită Alter Schwede, datând de la 1380, una dintre cele mai vechi de acest fel. 

În 1716, trupele lui Eugeniu de Savoia cuceresc de la turci Timișoara. Austriecii decid construirea aici a uneia dintre cele mai mari cetăți bastionare din Europa. Fortificațiile acesteia vor fi demolate în secolul al XIX-lea, dar piețele, foarte frumoase, două la număr, construite după tot tipicul central-european,  sunt și azi la locul lor. 

Baščaršija datează din  secolul al XV-lea, când İshakoğlu İsa Bey, guvernatorul turc al Bosniei, întemeiază Sarajevo. Potrivit tradiției urbane orientale, orașele nu au piață, ci bazar. Baščaršija exact asta înseamnă și a fost miezul comercial, administrativ și cultural al locului. Aici au fost ridicate moschei, magazine, o bibliotecă, un turn cu ceas, hanuri… Când, în 1878, orașul devine parte a Austro-Ungariei,  noii conducători doresc transformarea lui într-un oraș european. Un incendiu ajută planurile arhitecților și spațiul central al bazarului, dominat de un minaret de secol XVI, devine piață. E astăzi cunoscută drept „Piața porumbeilor“, fără a fi un nume oficial. 

Piața Veche și Piața Nouă se află către margini diferite ale orașului, aproape simetric poziționate față de centrul geografic, într-o distribuție total atipică pentru Evul Mediu. În ciuda numelui, probabil începuturile lor nu sunt despărțite de un număr foarte mare de ani. Alter Markt e atestată prima dată în 1277, când e numită, într-un document, forum,  iar Neuer Markt e atestată nici un deceniu mai târziu, la 1285. Piața veche deține întotdeauna un rol principal, dar cele două sunt foarte asemănătoare din multe puncte de vedere, prin formă, suprafață și chiar funcțiile pe care și le-au împărțit. Izolat între ape, cu biserici gotice din cărămidă roșie, Stralsund e un splendid oraș medieval hanseatic de la Marea Baltică.

Am Markt din Schwerin e definiția în sine a pieței. Un patrulater cu laturi aproape egale, în centrul geografic al orașului,  aflată pe acest loc încă de la întemeierea urbei, adunând toate clădirile importante, de la catedrală la primărie, și dominată, de la distanță, de un castel de poveste. Reguli comerciale stricte, stabilite pe vremea lui Henric Leul, au guvernat în piață, menite să dezvolte economic orașul. Fiecare tip de negoț avea un loc bine stabilit. De pildă, peștele putea fi vândut numai pe latura de nord-est a pieței.  Măcelarii erau obligați să aibă tarabe acoperite. Doar negustorii și meseriașii locali aveau voie să-și desfacă marfa în piață. După 1171, numai într-o singură zi din an puteau veni aici și negustori străini.

Acest oraș păstrează urmele granițelor succesive. Zidurile din jurul centrului au fost dărâmate în secolul al XV-lea, dar se mai văd pozițiile lor inițiale, marcate de „muurhuizen”, casele-ziduri de lut. Suburbiile liniare au crescut în afara orașului vechi, de-a lungul drumurilor principale. În timp, spațiile dintre acestea și oraș s-au umplut, iar orașul însuși s-a extins și mai mult, dincolo de autostradă. În centru se află piața, Marktplein de Hof.

Trg Luža, piața mare din Dubrovnik, se află la capătul celei mai largi artere care traversează cetatea de la vest la est, numită Stradun sau Placa. Fiecare extremitate reprezintă un punct de intrare în cetate, marcat de o poartă și de o piață. Structura aceasta, clar vizibilă în fotografia aeriană, are legătură cu procesul îndepărtat de formare a orașului. Zece secole în urmă, traseul de azi al Stradun era un canal ce separa vechea colonie greco-romană Ragusa, aflată pe o insulă, de așezarea slavilor de pe continent, Dubrva. În secolul al XI-lea, canalul e colmatat, cele două comunități se unesc, deși rivalitatea și disprețul reciproc nu vor înceta nicicând. Un secol mai târziu, ele se află în interiorul acelorași ziduri. Urmând schema clasică a procesului de synoecism, piața principală se conturează la punctul de contact geografic al spațiilor celor două comunități. Așa s-a născut Trg Luža și aici aveau să fie construite de-a lungul istoriei cele mai importante clădiri: catedrala, statuia lui Orlando, Palatul Rectorului, Palatul Sponza, Turnul cu ceas, fântâna mică a lui Onufrie. Strada fântânii unește piața Luža de a doua piață ca importanță a cetății, Gundulićeva Poljana, mult mai târzie, construită după cutremurul din 1667. Cele două, deși gândite separat, compun un sistem.