Cele două localități (Mali Ston înseamnă Micul Ston) formează un interesant sistem, pentru că sunt unite de fortificații, unele dintre cele mai lungi din Europa, măsurând inițial peste șapte kilometri, din care s-au păstrat astăzi aproape cinci kilometri. Zidurile urcă și coboară panta dealului ce separă cele două localități. Mali Ston a fost fondat în 1333, ca parte a unui sistem defenisiv menit să protejeze cetatea Dubrovnik, iar Ston e printre primele așezări din perioadă constuite potrivit unui plan clar stabilit dinainte, cu străzi drepte, clădiri administrative și spații rezidențiale. La Mali Ston, portul joacă rol de piață, așa cum se întâmplă în mod tradițional în mai toate așezările din zona Mediteranei. Prin contrast, la Ston, piața a fost proiectată ca spațiu independent, dar tot la marginea așezării.
Plaza Mayor din Valladolid, Spania
Una dintre cele mai mari din Spania, Plaza Mayor85 din Valladolid are o formă perfect rectangulară, cu o lungime de 122 de metri și o lățime de 82 de metri, dimensiuni ce stabilesc o proporție de 3 × 2. E prima piață de acest fel construită în Spania, închisă și cu un plan regulat. Va fi modelul pieței centrale din Madrid, ridicată în 1617, și al celei din Salamanca, construită în 1729, unde tiparul arhitectonic și urban instituit de Plaza Mayor din Valladolid ajunge la perfecțiune. Preluând apoi modelul acestora două, o serie lungă de alte piețe din Spania și din America de Sud se raportează, indirect, tot la cea din Valladolid.
Pe 21 septembrie 1561, un incendiu de proporții cuprinde orașul Valladolid și îi arde vreme de trei zile casele. Nenorocirea suferită de oraș e o șansă pentru punerea în aplicare a unor noi idei urbane. Proiectul noii piețe urmează principiile echilibrului și simetriei renascentiste. Piața e gândită ca un spațiu rectangular închis, complet gol în mijloc, în care să se intre prin portice. Arhitectul Francisco de Salamanca proiectează fațade identice, punându-le în oglindă. În spatele lor se află spații de locuit pentru funcționari și pentru membrii breslelor. La parter, de jur-împrejurul pieței, e o colonadă.
Ploșcead Sveti Aleksandar Nevski din Sofia, Bulgaria
Imediat după 1878, când Bulgaria obține independența, la Sofia încep planurile pentru o catedrală impunătoare. Piatra de temelie e pusă în 1882, dar catedrala e încheiată la începutul secolul al XX-lea și îi e închinată Sfântului Aleksandr Nevski, în memoria soldaților ruși. În jurul catedralei se conturează una dintre primele piețe moderne din Balcani. Un spațiu cu o încărcătură simbolică foarte mare, pentru că tot aici, mult mai modestă în dimensiuni, se află biserica Sfânta Sofia (sec. IV-VI), încântătoare prin vechime și proporții, care a dat numele orașului.
Am Markt din Wismar, Germania
Wismar, port la Marea Baltică, înflorește în secolele XIII și XIV, ca parte a Ligii Hanseatice. Cu o suprafață de 10 000 de metri pătrați, Am Markt, piața centrală a orașului, e una dintre cele mai mari și mai frumoase din Germania de nord. Clădirile ilustrează o mare varietate de stiluri, de la casele din cărămidă roșie de secol XIV, tipice pentru goticul nordic târziu, până la fațadele neoclasice sau Art Nouveau de la începutul secolului trecut. Punctul focal al pieței e Wasserkunst, o fântână cu bogată decorație din metal, adusă din Țările de Jos, în 1602. Reține privirea una dintre casele patriciene din cărămidă roșie, numită Alter Schwede, datând de la 1380, una dintre cele mai vechi de acest fel.
Piața Unirii și Piața Libertății din Timișoara, România
În 1716, trupele lui Eugeniu de Savoia cuceresc de la turci Timișoara. Austriecii decid construirea aici a uneia dintre cele mai mari cetăți bastionare din Europa. Fortificațiile acesteia vor fi demolate în secolul al XIX-lea, dar piețele, foarte frumoase, două la număr, construite după tot tipicul central-european, sunt și azi la locul lor.
Baščaršija din Sarajevo, Bosnia și Herțegovina
Baščaršija datează din secolul al XV-lea, când İshakoğlu İsa Bey, guvernatorul turc al Bosniei, întemeiază Sarajevo. Potrivit tradiției urbane orientale, orașele nu au piață, ci bazar. Baščaršija exact asta înseamnă și a fost miezul comercial, administrativ și cultural al locului. Aici au fost ridicate moschei, magazine, o bibliotecă, un turn cu ceas, hanuri… Când, în 1878, orașul devine parte a Austro-Ungariei, noii conducători doresc transformarea lui într-un oraș european. Un incendiu ajută planurile arhitecților și spațiul central al bazarului, dominat de un minaret de secol XVI, devine piață. E astăzi cunoscută drept „Piața porumbeilor“, fără a fi un nume oficial.
Antwerp, Belgia Grote Markt
La origine, Grote Markt a fost o piață în afara orașului medieval, un loc unde schimbau mărfuri negustorii veniți din sud cu cei veniți din nord. Ducele Hendrik I van Brabant dăruiește comunității spațiul pieței, la 1220. Va deveni centrul orașului. Forma de azi e rezultatul unor modificări succesive, cele mai multe neplanificate. Dar rezultatul e fericit: din orice colț al pieței ai pătrunde, aceasta nu se lasă descoperită în întregime, ci progresiv, ca o adâncire gradată a spațiului. Casele breslelor formează două laturi ale pieței, clădirea renascentistă a primăriei, pe lista UNESCO, e spre sud. Catedrala, deși situată în piața vecină, e vizibilă de oriunde. În mijloc, fântâna Brabo, de la 1887, evocă legenda întemeierii orașului.
Náměstí Míru și Horní Náměstí din Slavonice, Cehia
Numit Zlabings în germană, atestat prima oară la 1260, Slavonice se află la un kilometru de granița austriacă. Poziția geografică a fost, cumva, o șansă pentru conservarea arhitecturii sale. După expulzarea populației germane în 1945, orașul, prea aproape de frontieră, e lăsat în mod voit de autorități pustiu, nici un bloc socialist nu se construiește. În anii din urmă, a fost renovat și transformat în colonie artistică. Și mai înapoi în timp, tot o șansă pentru conservarea arhitecturii a fost scoaterea orașului, după o mare înflorire economică între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, în afara rutei comerciale care unea Praga de Viena, ceea ce a făcut ca arhitectura renascentistă și planul inițial să rămână în acea fază de dezvoltare. Planul orașului, atipic, e redus la două piețe interconectate, una triunghiulară, Piața Păcii, și una alungită, Piața de Sus, având drept punct de convergență clădirea bisericii, înconjurată de case. Un număr foarte mare de clădiri din perioada goticului târziu și a Renașterii sunt practic intacte și multe fațade sunt decorate cu un tip special de sgraffito.
Cearșia din Crușuva, Macedonia
Kruševo, Crușova în aromână, e cel mai înalt oraș din întreaga Peninsulă Balcanică, situat pe muntele Bushova. Arhitectura e interesantă, atipică, la mijloc între Europa și Orient. Orașul a fost întemeiat de aromâni înstăriți, refugiați aici după ce turcii ard Moscopole, alături de slavi din grupul mijak, foarte pricepuți în construcția de case. Piața centrală suprapune tradiții diferite. Numele vine de la un cuvânt turcesc, însemnând centru. Organizarea spațiului are însă și elemente europene, pentru că marile capitale europene le erau familiare comercianților bogați de aici.
Trg Sveti Nikole din Perast, Muntenegru
Structura urbană datează din perioada de maximă dezvoltare economică a orașului, sub venețieni. Ca în multe orașe de coastă, piața e și port. Aici se află, spre vest, primăria, spre est, bursa. Pe latura de nord, biserica Sfântului Nicolae are cea mai înaltă campanilă de pe coasta adriatică. O piatră, numită „balota“, marchează unde se termină piața-port și unde începe piața bisericii, dovadă că felul în care era structurat spațiul era foarte important pentru comunitate.
Alter Markt și Neuer Markt din Stralsund, Germania
Piața Veche și Piața Nouă se află către margini diferite ale orașului, aproape simetric poziționate față de centrul geografic, într-o distribuție total atipică pentru Evul Mediu. În ciuda numelui, probabil începuturile lor nu sunt despărțite de un număr foarte mare de ani. Alter Markt e atestată prima dată în 1277, când e numită, într-un document, forum, iar Neuer Markt e atestată nici un deceniu mai târziu, la 1285. Piața veche deține întotdeauna un rol principal, dar cele două sunt foarte asemănătoare din multe puncte de vedere, prin formă, suprafață și chiar funcțiile pe care și le-au împărțit. Izolat între ape, cu biserici gotice din cărămidă roșie, Stralsund e un splendid oraș medieval hanseatic de la Marea Baltică.
Am Markt din Schwerin, Germania
Am Markt din Schwerin e definiția în sine a pieței. Un patrulater cu laturi aproape egale, în centrul geografic al orașului, aflată pe acest loc încă de la întemeierea urbei, adunând toate clădirile importante, de la catedrală la primărie, și dominată, de la distanță, de un castel de poveste. Reguli comerciale stricte, stabilite pe vremea lui Henric Leul, au guvernat în piață, menite să dezvolte economic orașul. Fiecare tip de negoț avea un loc bine stabilit. De pildă, peștele putea fi vândut numai pe latura de nord-est a pieței. Măcelarii erau obligați să aibă tarabe acoperite. Doar negustorii și meseriașii locali aveau voie să-și desfacă marfa în piață. După 1171, numai într-o singură zi din an puteau veni aici și negustori străini.
Piazza dell’Unità d’Italia din Trieste, Italia
Piazza Grande sau Piazza dell’Unità d’Italia e cea mai mare piață cu deschidere la mare din întreaga Europă, măsurând aproape 17 000 m2. Deși despărțite de o șosea și o promenadă, piața și apele Adriaticii par să se unească atunci când trecătorul privește spațiul dinspre celălalt capăt al pieței, acolo unde se află Fontana dei Quattro Continenti, punctul către care converg mai toate drumurile importante din oraș. Doar cele două catarge pentru steaguri compun o ramă a perspectivei. Istoria pieței începe în 1252, cu ridicarea unui prim Palazzo Comunale, dar înfățișarea actuală e mult mai recentă, reflectând transformările din a doua parte a secolului al XIX-lea, perioadă în care orașul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. După 1858 sunt construite majoritatea clădirilor monumentale care definesc perimetrul pieței.
Piazza Paolo VI și Piazza della Loggia din Brescia, Italia
Piazza Paolo VI e principala piață din Brescia, cea mai mare, parte a unui amplu sistem de piețe. Datează din perioada medievală. Aici se află Duomo Vecchio și Duomo Nuovo, precum și Il Broletto, clădirea primăriei. Dar cea mai frumoasă dintre piețele din Brescia e piața imediat vecină, Piazza de la Loggia. Originile acesteia se găsesc în perioada renascentistă, când, în 1489, e începută construcția Logiei, sub coordonarea lui Filippo Grassi, în cel mai autentic stil venețian. Toate clădirile din piață se află, vizual, în subordinea acesteia și pun în oglindă arcada ei. Reține privirea Torre dell’Orologio, aflat pe latura opusă, a cărui colonadă asigură trecerea către Piazza Paolo VI. Orologiul astronomic din turn datează din 1546. În Piazza della Loggia se află trei dintre cele patru „statui vorbitoare“ din Brescia, pe care locuitorii de altădată lipeau bilețele cuprinzând nemulțumiri legate de felul în care era guvernat orașul.
