Imediat după 1878, când Bulgaria obține independența, la Sofia încep planurile pentru o catedrală impunătoare. Piatra de temelie e pusă în 1882, dar catedrala e încheiată la începutul secolul al XX-lea și îi e închinată Sfântului Aleksandr Nevski, în memoria soldaților ruși. În jurul catedralei se conturează una dintre primele piețe moderne din Balcani. Un spațiu cu o încărcătură simbolică foarte mare, pentru că tot aici, mult mai modestă în dimensiuni, se află biserica Sfânta Sofia (sec. IV-VI), încântătoare prin vechime și proporții, care a dat numele orașului.

La origine, Grote Markt a fost o piață în afara orașului medieval, un loc unde schimbau mărfuri negustorii veniți din sud cu cei veniți din nord. Ducele Hendrik I van Brabant dăruiește comunității spațiul pieței, la 1220. Va deveni centrul orașului. Forma de azi e rezultatul unor modificări succesive, cele mai multe neplanificate. Dar rezultatul e fericit: din orice colț al pieței ai pătrunde, aceasta nu se lasă descoperită în întregime, ci progresiv, ca o adâncire gradată a spațiului. Casele breslelor formează două laturi ale pieței, clădirea renascentistă a primăriei, pe lista UNESCO, e spre sud. Catedrala, deși situată în piața vecină, e vizibilă de oriunde. În mijloc, fântâna Brabo, de la 1887, evocă legenda întemeierii orașului.

Numit Zlabings în germană, atestat prima oară la 1260, Slavonice se află la un kilometru de granița austriacă. Poziția geografică a fost, cumva, o șansă pentru conservarea arhitecturii sale. După expulzarea populației germane în 1945, orașul, prea aproape de frontieră, e lăsat în mod voit de autorități pustiu, nici un bloc socialist nu se construiește. În anii din urmă, a fost renovat și transformat în colonie artistică. Și mai înapoi în timp, tot o șansă pentru conservarea arhitecturii a fost scoaterea orașului, după o mare înflorire economică între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, în afara rutei comerciale care unea Praga de Viena, ceea ce a făcut ca arhitectura renascentistă și planul inițial să rămână în acea fază de dezvoltare. Planul orașului, atipic, e redus la două piețe interconectate, una triunghiulară, Piața Păcii, și una alungită, Piața de Sus, având drept punct de convergență clădirea bisericii, înconjurată de case. Un număr foarte mare de clădiri din perioada goticului târziu și a Renașterii sunt practic intacte și multe fațade sunt decorate cu un tip special de sgraffito. 

Kruševo, Crușova în aromână, e cel mai înalt oraș din întreaga Peninsulă Balcanică, situat pe muntele Bushova. Arhitectura e interesantă, atipică, la mijloc între Europa și Orient. Orașul a fost întemeiat de aromâni înstăriți, refugiați aici după ce turcii ard Moscopole, alături de slavi din grupul mijak, foarte pricepuți în construcția de case. Piața centrală suprapune tradiții diferite. Numele vine de la un cuvânt turcesc, însemnând centru. Organizarea spațiului are însă și elemente europene, pentru că marile capitale europene le erau familiare comercianților bogați de aici.

Structura urbană datează din perioada de maximă dezvoltare economică a orașului, sub venețieni. Ca în multe orașe de coastă, piața e și port. Aici se află, spre vest, primăria, spre est, bursa. Pe latura de nord, biserica Sfântului Nicolae are cea mai înaltă campanilă de pe coasta adriatică. O piatră, numită „balota“, marchează unde se termină piața-port și unde începe piața bisericii, dovadă că felul în care era structurat spațiul era foarte important pentru comunitate.

Piazza Grande sau Piazza dell’Unità d’Italia e cea mai mare piață cu deschidere la mare din întreaga Europă, măsurând aproape 17 000 m². Deși despărțite de o șosea și o promenadă, piața și apele Adriaticii par să se unească atunci când trecătorul privește spațiul dinspre celălalt capăt al pieței, acolo unde se află Fontana dei Quattro Continenti, punctul către care converg mai toate drumurile importante din oraș. Doar cele două catarge pentru steaguri compun o ramă a perspectivei. Istoria pieței începe în 1252, cu ridicarea unui prim Palazzo Comunale, dar înfățișarea actuală e mult mai recentă, reflectând transformările din a doua parte a secolului al XIX-lea, perioadă în care orașul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. După 1858 sunt construite majoritatea clădirilor monumentale care definesc perimetrul pieței.

Piazza Paolo VI e principala piață din Brescia, cea mai mare, parte a unui amplu sistem de piețe. Datează din perioada medievală. Aici se află Duomo Vecchio și Duomo Nuovo, precum și Il Broletto, clădirea primăriei. Dar cea mai frumoasă dintre piețele din Brescia e piața imediat vecină, Piazza de la Loggia. Originile acesteia se găsesc în perioada renascentistă, când, în 1489, e începută construcția Logiei, sub coordonarea lui Filippo Grassi, în cel mai autentic stil venețian. Toate clădirile din piață se află, vizual, în subordinea acesteia și pun în oglindă arcada ei. Reține privirea Torre dell’Orologio, aflat pe latura opusă, a cărui colonadă asigură trecerea către Piazza Paolo VI. Orologiul astronomic din turn datează din 1546. În Piazza della Loggia se află trei dintre cele patru „statui vorbitoare“ din Brescia, pe care locuitorii de altădată lipeau bilețele cuprinzând nemulțumiri  legate de felul în care era guvernat orașul.

E una dintre cele mai importante piețe ale Bucureștiului, cu o formă influențată de modelul haussmanian de mare intersecție. La finele secolului al XV-lea, aici se afla marginea orașului, dar astăzi piața joacă adesea rolul de piață centrală a Bucureștiului și a fost, în istoria recentă, scena unor mari demonstrații publice. Aici s-a aflat prima școală de studii superioare din Valahia, Academia de la Sfântul Sava, pe locul căreia a fost ridicată, la mijlocul secolului XIX, Universitatea din București. În Piață se află patru statui ale unor personalități din istoria României și există planuri pentru refacerea încă a unei statui, distruse la începutul epocii comuniste.