Masarykovo náměstí din Třeboň, Cehia

Třeboň, numit Wittingau în germană, are una dintre cele mai bine păstrate piețe medievale din Boemia. De fapt, doar forma datează din perioada medievală, pentru că actuala înfățișare, cu case renascentiste și baroce, e urmare a înfloririi comerțului cu pește din secolul al XVI-lea. Peisajul natural dimprejurul orașului a fost progresiv transformat prin intervenția omului, începând cu mijlocul secolului XIV-lea. Terenurile mlăștinoase au lăsat locul unei dense rețele de peste 500 de iazuri, grupate în 16 sisteme acvatice, astăzi un paradis resălbăticit și populat de specii rare de plante și animale. Cel mai mare dintre iazuri se găsește chiar lângă oraș și e legat de numele familiei Rosenberg, proprietarii burgului medieval. În piață se află, după tipicul tuturor orașelor istorice din Boemia și Moravia, o coloană a ciumei, o fântână renascentistă, clădirea cu turn a primăriei.

Náměstí din Štramberk, Cehia

Ca în multe alte locuri mici și nu foarte umblate, piața se cheamă doar Piața. Náměstí, în cehă. Iar Štramberk e un alt exemplu de loc în care orașul e totuna cu piața lui. În afara șirului de case care definesc perimetrul acesteia, doar două sau trei străduțe se adaugă hărții. Un turn cilindric, numit Trúba, cocoțat pe dealul împădurit de alături, rest al unui castel despre care se știu prea puține lucruri, domină așezarea. Totul e decor dintr-o poveste, de la păduri, la castel și piață, iar patrimoniului arhitectural i se adaugă un număr mare de case de lemn, din secolele XVIII și XIX. Ținutul în care se află Štramberk se numește Valašsko, de la numele populației venite aici în câteva valuri succesive, de-a lungul Carpaților, din Transilvania și, poate, din Bucovina. Dacă, pe drum, limba vlahilor s-a pierdut, iar aceștia s-au slavizat, au rămas vii o vreme unele obiceiuri și s-au transmis tehnici de construcție tradiționale, preluate și adaptate de meșterii locali, cehi sau germani. Casele de lemn amintesc clar de arhitectura românească în lemn din Transilvania. Mai multe orașe din zonă au avut astfel de centre, dar casele de lemn au fost înlocuite de altele, din zid, cel mai adesea în stil baroc. La Štramberk s-a păstrat cel mai mare număr de case de lemn în stil valah, cum sunt ele numite aici, compunând astăzi o interesantă rezervație arhitecturală.

De piață se leagă și fabricarea în câteva ateliere a unor prăjituri locale, numite „urechi de Štramberk“, care, prin lege, pot fi făcute doar aici. Se spune că au fost numite așa pentru că locuitorilor din Štramberkul medieval li s-au părut că acestea seamănă cu urechile soldaților tătari pe care ei i-au luat prizonieri, când raidurile tătare au ajuns până aici.

Hauptplatz din Retz, Austria

În 1278, contele Berthold von Rabenswal primește de la împăratul Rudolf I de Habsburg drept de stăpânire asupra ținutului Hardegg, așa că începe de îndată construirea unui oraș nou, lângă un sat deja existent, numit Rezze. O va face după un plan regulat, în stilul burgurilor din Boemia, în jurul unei piețe care până astăzi rămâne printre cele mai mari din Austria, deși populația de acum a așezării numără numai 4000 de suflete. Piața e foarte frumoasă, cu palate renascentiste de inspirație italiană, fântâni și o coloană barocă a Sfintei Treimi. În mijloc e primăria, o fostă biserică reconvertită la 1569. Dar surpriza cea mai mare se află sub pavaj: dedesubtul întregii piețe, sub tot orașul și chiar dincolo de el se întinde un labirint de pivnițe unite între ele, în care locuitorii au depozitat vinul făcut în zonă. Măsoară peste 20 de kilometri, cu mult peste rețeaua de străzi de la suprafață.

Piazza del Popolo, Piazza Garibaldi din Todi, Italia

Todi are trei rânduri de incinte fortificate. Urmând succesiunea lor, dinspre exterior spre interior, urci către piață, dar cobori în istorie: ziduri medievale, romane, etrusce. Piața e pe locul fostului for roman, așa cum catedrala, la capătul pieței și al unor trepte abrupte, e pe locul templului lui Jupiter. Piazza del Popolo din Todi, un spațiu închis, dominat de clădiri masive, crenelate, oferă, întocmai ca fortificațiile, un puternic sentiment de protecție. E adesea citată de studiile istorice drept modelul cel mai convingător de piață medievală. Cu siguranță e foarte frumoasă, impresionantă. În piața vecină, Garibaldi, se trece printr-un gât îngust, iar aceasta oferă o surpriză nebănuită pentru structura orașului. Exact opusul: o latură complet deschisă către dealurile Umbriei.